Traind de pe o zi pe alta, nu am crezut vreodata in Teoria Conspiratiei. Cu siguranta exista oameni extrem de puternici care pot influenta decisiv anumite actiuni, decizii, insa in opinia mea exista in acelasi timp, cel putin la fel de multi oameni poate la fel de puternici care se opun primilor, iar in timp rolurile si victoriile intre cele doua tabere se impart.
La fel de adevarat este insa ca cel putin in al doilea mandat al lui Traian Basescu nu am incetat sa fiu uimit de anumite actiuni. Se intampla constant sa mi se contrazica convingeri si impresii. In aceasta seara am ajuns sa ma gandesc ca pentru anumite perioade de timp se pot concretiza anumite Conspiratii, ce pot astfel si teoretiza intr-un fel conceptul de conspiratie la nivelul celui la care se refera ” Teoria Conspiratiei”.
Va spun pe scurt si de ce ma mir ca prostu’:
Cezar Preda, parlamentar PDL, a introdus si a reusit sa treaca tacit prin Camera Deputatilor, un proiect de lege prin care confera drepturi de cercetare penala unor anume agenti desemnati de securitate de a efectua anchete penale “speciale”. Ancheta penala speciala este definita ca fiind tipul de ancheta desfasurata de catre organe de ancheta din cadrul unor institutii cu regim special, cu amprenta puternica asupra caracterului de securitate nationala, asa cum este armata, asupra membrilor proprii. Exemplul potrivit ar fi Tribunalele Militare in ansamblul lor, un organ de ancheta penala speciala fiind Procurorul Militar.
Desi complicat, toate bune si frumoase, prin legea lui Preda, securistii ar urma sa primeasca dreptul de a judeca in interiorul SRI-ului si al Armatei.
Doar ca, in noul Cod de Procedura Penala propus si adoptat tot cu scandal si pe sub mana in 2010 se stipuleaza clar ca agentii de ancheta penala speciala pot extinde cercetarile si asupra altor categorii de cercetati decat cei din jurisdictia traditionala in functie de bunul plac.
Asadar, eu, in calitate de umil injurator al Dictatorului pot fi cercetat de catre un securist pe motiv ca nu am sapca. Din momentul acela, cunoscand metodele pentru care sunt antrenati si pe care noi platim, legitim, sa le aplice securistii, nu imi poate garanta nimeni ca nu o sa fiu batut, torturat, santajat, amenintat de catre agentul de cercetare penal astfel incat sa recunosc ca nu am sapca si chiar sa mai divulg si informatii despre alte persoane care poate ca au sapca sau poate nu, in functie de nevoia si dorinta securistului.
Urmaresc Memorialul Durerii si ma cutremur, ma revolt, compatimesc… Totusi ma gandesc ca cel putin teoretic nu sunt foarte departe de a-l trai.
Singurul lucru care ma inspaimanta mai tare decat saracia este lipsa posibilitatii de a-mi apara viata, convingerile, proprietatea, bunastarea cu orice pret!
Comenteaza si tu: