Publica acest discurs al lui Crin Antonescu, sustinut la dezbatera motiunii de cenzura a PNL de pe 24 septembrie, cu rugamintea catre cititorii mei de a-l parcurge integral, cu rabdare. E important sa intelegem de si cum Traian Basescu si SRL-ul sau infractional pe care il conduce despotic si pe undeva il numeste partid ne batjocoresc, ne umilesc, ne obliga sa traim intr-o tara care nu mai pare a noastra, e doar a lor. Raspunderea Limitata se activeaza in cazul Tiranului doar cand, asemenea navelor de la Anvers, tara arde.
Dar mai presus de toate Crin Antonescu vorbeste despre atacul PDL impotriva democratiei ce se manifesta constant.
Mai jos aveti discursul, pe care insist sa il cititi, si care face introducerea intr-o serie de articole pe care le voi publica despre ce am vazut in turneul meu european, intr-o Europa in care deja suntem cetateni si meritam sa fim mandri, sa cautam bunastarea si in care sa ne manifestam asa cum suntem.
“ Domnule Președinte,
Doamnelor și domnilor colegi,
Doamnelor și domnilor miniștri,
Evident nu am, nu pretind un mandat special din partea acestor oameni. Ei sunt reprezentați de sindicate, de confederații sindicale, de asociații profesionale, de alte forme specifice. Nu pretind acest mandat, dar sunt sigur că acești oameni, în calitatea lor de cetățeni ai României, au dreptul de a fi reprezentați și exprimați în acest Parlament, care este al lor, domnule prim-ministru, nu al președintelui țării, nu al șefilor de partid, nu al baronilor de toate culorile. Și dacă într-adevăr, dumneavoastră puteți, printr-o procedură cu discutabilă interpretare constituțională, să reduceți la tăcere opoziția, dacă puteți să introduceți asupra lor, acestor oameni care nu sunt aici, legi de o asemenea importanță, fără dezbatere, fără negociere, fără dialog, fără vreun acord, ei bine, dați-mi voie să vă spun, că vorbesc și în numele lor și dați-mi voie să vă declar oficial, aici, în Parlament, care va redeveni la sfârșitul acestui an centrul firesc și legitim al vieții politice românești, că din orice postură politică mă voi afla, voi face tot ce pot pentru ca aceste legi incoerente, abuzive, inechitabile și neconstituționale să-și înceteze efectul, să fie abrogate sau să fie modificate.
Vă informez, de asemenea, domnule prim-ministru, că în vreme ce ne prezentați binefacerile acestei legi, ca să nu vorbim decât de ea, un reprezentant al Fondului Monetar Internațional spunea deja că Fondul nu e de acord nici cu această lege, că nici asta nu e bună ca să vă dea tranșa și că trebuie să o modificați și pe asta.
Vorbiți, domnule prim-ministru, cu voioșia unui statistician, cum am cunoscut amândoi în tinerețile noastre, despre 22 de milioane de români. 22 de milioane de români nu sunt o cifră din colecția statistică a dumneavoastră sau a comisiilor prezidențiale. 22 de milioane de români înseamnă și cei care ne-au votat pe noi, cei din opoziție, PNL - UDMR. Între cei 22 de milioane de români se numără și confederațiile sindicale ale profesorilor, ale medicilor, ale funcționarilor publici, ale magistraților, ale polițiștilor care fac parte dintre cei 22 de milioane de români și nu sunt mulțumiți, nu sunt fericiți ca dumneavoastră de această lege. Aici sunteți 73%. Aici puteți face ce vreți și evident că asta faceți. Dar România nu e în proporția asta și România care are încă un Parlament merită să vorbim, atât cât putem, în numele ei.
Nu există două Românii, domnule prim-ministru! Există o Românie de a cărei existență sper că sunteți conștient. O Românie în care oameni sunt în grevă, oameni sunt în stradă, unii ca să protesteze, alții pentru că nu mai au de muncă. Există o Românie cu oameni încă în birouri care nu mai fac altceva decât să discute cine rămâne, cine pleacă, cine are salariu mai mare, de ce are salariu mai mare, de ce are salariu mai mic. Există o țară în care magistrații stau, strâmb sau drept, nu știu, dar nu mai judecă. Există o țară în care armamentul din dotarea găștilor de interlopi se aude mai tare decât armamentul forțelor de ordine. E o țară în care polițiștii nu mai au benzină și e o țară în care, deși dumneavoastră respectați cu strictețe ordinele președintelui, nu mai există ordine pe stradă, în instituții și în mințile oamenilor.
Dumneavoastră credeți, poate, că există și o a doua Românie: România de duminică; România de televizor; România Cașcavelei lui Băsescu și a nunților gigantice ale lui Geoană. Poate credeți că România grupurilor de cetățeni care vă ies în cale veseli și care vor să-l atingă pe marele bărbat e cea reală.
Domnule prim-ministru,
Sunteți, împreună cu guvernul dumneavoastră, ca un mecanic de locomotivă…beat. Și nu mi-o luați în nume de rău! Beat de euforie, beat de euforia reformei! Vă închipuiți că după 20 de ani România beneficiază în fine de reformele lui Boc. Că după 20 de ani reformați statul și chefuiți, domnule prim-ministru, împreună cu miniștrii dumneavoastră, chefuiți în locomotivă. Faceți adevărate orgii. Vă fugăriți între dumneavoastră. O fugăriți pe doamna Andronescu să o aruncați pe geam, o ține domnul Geoană de picioare. Încercați să vă aruncați unii pe alții, dar vă anunț cu durere, domnule prim-ministru, vagoanele s-au decuplat. Vagoanele deraiază. Oamenii trăiesc după “Scapă cine poate! Dumnezeu cu mila!”
Veniți cu cifre extraordinare de îmi vine să-mi retrag semnătura de pe moțiune. E o fericire în România asta! Domnule prim-ministru, eu știu că luați cuvântul președintelui drept lege, dar nu cumva credeți că rapoartele prezidențiale au devenit lege și ați tras ceva prafuri ușoare? Vă întreb cu tot respectul. Chiar așa? Chiar așa de bine e în România, chiar așa de bine e pentru profesorii de toate vârstele, de toate gradele? Chiar așa de bine e în România pentru toate aceste categorii profesionale care vă cer măcar să stați de vorbă? Chiar ne puteți minți pe toți că ați negociat, că ați căzut de acord?
Nu se poate, nu se poate numai din locomotivă, domnule prim-ministru! Şi mergeţi repede, dar mergeţi înapoi, mergeţi cu o viteză astronomică înapoi. Opriţi-vă, domnule prim-ministru! Opriţi-vă, pentru că ţara, cu adevărat, e în vagoane şi vă repet, vagoanele s-au decuplat şi vagoanele sunt deraiate şi oamenii aceia nu au nicio vină. Eu cred că o astfel de lege, aşa cum spuneam, sub multe aspecte ale ei, incoerentă, care nu generează ordine, care nu generează reformă, care generează haos şi dezordine, care e neconstituţională - şi o vom ataca și pe aceasta la Curtea Constituţională - o astfel de lege va intra în vigoare. Veţi veni, probabil, cu o altă asumare, că o să vă pună FMI-ul, e normal și veţi continua să o prezentaţi ca pe triumful reformei.
Domnule prim-ministru,
Reforma presupune, într-adevăr, curaj, reforma nu e întotdeauna populară şi întotdeauna în mine, oriunde m-aş afla, veţi avea un partizan şi un om solidar întru reformă, dar ceea ce faceți dumneavoastră sau vă închipuiți astăzi că faceţi, nu are nimic de-a face cu reforma. Nu mai vorbiţi de curajul fostului guvern, o dată pentru că se năştea un copil, dacă vă apucaţi de treabă, de când acel guvern nu mai guvernează. Sunt 9 luni de zile de când guvernul precedent e de dimineaţă până seara acuzat de toate relele din lume. De 9 luni de zile ţara asta e pradă Războiului celor Patru Roze, că avem şi noi aristocraţia noastră, nu-i aşa? Şi sunteţi înrudiţi ca şi dinastiile engleze care s-au bătut în războiul celor Două Roze şi dumneavoastră vă închipuiţi că faceţi reformă. Nu faceţi, domnule prim-ministru! Dumneavoastră nu aţi făcut nimic decât să aveţi un program de guvernare pe care ar trebui să-l comunicați românilor limpede: NU PUTEŢI VOI PLĂTI CÂT PUTEM NOI ÎMPRUMUTA. Acesta e programul dumneavoastră de guvernare! Dumneavoastră veniţi să vorbiţi de datorii? Dumneavoastră ştiţi - poate nu ştiţi, că nu o să le plătiţi dumneavoastră! - cât are România de plătit şi de ce?
Ştim foarte bine politica Fondului Monetar Internațional și noi cu dumneavoastră avem ce-avem, nu cu Fondul. Fondul Monetar Internaţional, știm bine, și din alte vremuri, înseamnă, în cel mai bun caz, blocarea pensiilor, blocarea salariilor, şomaj, ş.a.m.d. Guvernul pe care îl criticaţi a avut curajul să demonstreze că se poate fără Fondul Monetar Internaţional, pentru prima dată după 1990 şi că se poate dezvoltare cu adevărat doar fără Fondul Monetar Internaţional. Problema e că Fondul Monetar Internaţional a anunţat deja că după ieşirea din criză îşi va înăspri condiţiile. Cu alte cuvinte, spuneţi-le românilor că, după ce veți declara dumneavoastră criza încheiată, abia de atunci îi aşteaptă criza.
Domnule prim-ministru,
Suntem oameni cam de aceeaşi vârstă şi am apucat cu toţii, ca atâția compatrioți de-ai noștri, povestea „generaţiilor de sacrificiu”, povestea lui „vom face”, „vom stabili”, „la cincinalul următor”, la mandatul următor, vom face, vom trăi bine.
Domnule prim-ministru,
Românii au dreptul de a trăi cât se poate de bine acum, nu când vor rapoartele prezidenţiale, nu când le prognozaţi dumneavoastră şi Fondul Monetar Internaţional! Românii trebuie să ştie că, după ce se va încheia şi la noi criza, îi va aştepta o altă criză şi o nouă generaţie de sacrificiu.
Eu, stimaţi colegi, regret foarte sincer că povestea politică, mică şi tristă, a domnului prim-ministru Emil Boc e foarte sugestivă pentru povestea mare şi tot tristă a României. România, contrar tuturor aparenţelor, are un prim-ministru. Uitaţi-l aici! Domnul Emil Boc! Este! Şi, cu tot respectul, îmi aduc aminte, domnule prim-ministru, când eraţi deputatul de opoziţie Emil Boc şi amândoi şi atâția colegi veneam aici, tot în locul acesta și vorbeam despre partidul - stat, despre asumarea pachetului de legi anticorupţie al guvernului Năstase, în 2003, despre toate lucrurile pe care nu le consideram în ordine, pentru că respectam Parlamentul.
Mica şi trista dumneavoastră problemă este că aţi ajuns dintr-un deputat cu convingeri democrate, un fel de ajutor al preşedintelui - stat, care ne explicaţi azi de ce nu mai e bună dezbaterea parlamentară, de ce vă grăbiţi, de ce numai dumneavoastră şi obscurii dumneavoastră funcţionari ştiţi adevărul despre România. E multă tristeţe în povestea asta, pentru că nu e doar povestea unui om de la Cluj care a făcut carieră la Bucureşti. E povestea foarte multor oameni care au primit încrederea românilor şi care azi îşi bat joc de ea.
Stimaţi colegi,
Noi vom vota aici și vom vota nu pentru legea salarizării domnului Emil Boc și compania, vom vota încă o dată, dacă aici e Marea Adunare Naţională sau aici e Parlamentul României. La sfârşitul acestui an va trebui să ne regăsim, ca oameni politici, aici. Aici e centrul vieții politice.
Nu ştiu cine va fi preşedintele României. Ştiu cine nu va mai fi preşedintele României. Şi, indiferent cine va fi preşedintele României, tot noi, cu toții, cu toate partidele, va trebui să aducem la normalitate instituţii, să readucem la normalitate o țară, să ne luptăm cu adevărat pentru a repune pe șină, nu atât locomotiva - care, ducă-se!¬- ci vagoanele. Pentru că vagoanele sunt pline. Și vă rog, stimați colegi, să votăm astăzi în aşa fel încât la iarnă, când ne vom reîntâlni, respectând acest for ca pe forul suprem al vieţii politice româneşti, să nu ne fie ruşine unii de alţii!
Mulţumesc foarte mult! “
Comenteaza si tu: